Despre mine, despre noi..

Sunt un om simplu, economist de profesie, doctor de nevoie, fotograf din placere, calator din pasiune, optimist prin natura.Recent, am descoperit ca am darul de a fi exact in locul care trebuie, la momentul oportun.Este singurul mod in care imi pot explica cum de am venit in concediu in Romania exact la momentul cand scumpa mea verisoara s-a imbolnavit: 11 noiembrie 2009…exact la 2 zile dupa aniversarea celei de a 45-a zile de nastere a ei.Venisem cu gandul si bucuria sa sarbatorim impreuna, sa stam de vorba- de multe ori contrazicandu-ne de dragul conversatiei, de dragul “ascutisului limbii” cum ne placea sa spunem.

Intr-adevar, de conversat, conversam.Numai ca eu ii vorbesc, iar ea imi raspunde acum doar cu zambetul, cu rasul, cu ochisorii in care vad asa de limpede pe cea pe care o cunosc de atata timp: aceeasi minte limpede si clara, acelasi suflet urias care niciodata nu oboseste sa fie bun , aceeasi vointa de fier si aceeasi credinta neclintita in Dumnezeu cu care a biruit cele mai cumplite manifestari ale acestei boli hidoase care au inchis-o intr-un corp ce nu raspunde…

Acest blog nu este al meu, nu este despre mine, eu nu contez aici, decat ca purtator de cuvant.Acest blog este al ei: scumpa mea verisoara, Andra Mihaela, in varsta de 45 de ani, o frumusete de om din toate punctele de vedere:spiritual, emotional, fizic,psihic.Un om care niciodata nu a obosit si nu oboseste nici acum sa fie bun si generos, in ciuda faptului ca viata nu a fost niciodata generoasa cu ea si ca intotdeauna a trebuit sa se lupte…pentru TOT, pentru orice, chiar pentru lucruri pe care noi, ceilalti consideram ca ni se cuvin.As putea da exemple, dar respectul fata de intimitatea ei si prietenia noastra ma impiedica.Asa ca voi spune doar ce se poate spune.

Este o luptatoare si o invingatoare, asa a fost toata viata.Dar acum, dupa 8 luni de lupta cu o boala ingrozitoare, are nevoie, mai decat oricand, de ceva ce ea a daruit mereu cu generozitate in jurul ei, fara sa astepte niciodata ceva in schimb:DRAGOSTE si AJUTOR.

Mi-am luat libertatea de a scrie acest blog pentru ea, de a vorbi in numele ei, acum cand ea nu are voce sa vorbeasca si mainile ei sunt incapabile sa scrie, cand frumoasa ei minte si suflet sunt inchise intr-un corp care  nu raspunde.Doar zambetul si ochii ei minunati raspund, este singurul mod in care poate comunica cu cei din jur. Eu care sunt langa ea zi de zi, nici macar nu-mi pot permite luxul de a plange cand o vad astfel, pentru ca sunt mainile, picioarele, vocea ei, sunt cea care trebuie sa fie mereu vesela si optimista si puternica…pentru ca ea sa se poata hrani din  mine cu ce are nevoie sa biruiasca boala.Si nu numai ea.Si cei trei copii ai ei care se uita in ochii mei si intrebarea e acolo….certitudinea…si trebuie sa gaseasca aceeasi certitudine in ochii mei, neumbrita de nici o durere,oricat de fireasca:

DA,MAMA SE FACE BINE.

De aceea mi-am pus durerea undeva unde sa-mi permit sa plang doar cand sunt singura…intr-un loc pe care am sa-l inchid si am sa uit ca exista dupa ce Andra se face bine.Am sa uit ca a existat acest cosmar, am s-o strang in brate si am sa-i spun: ‘Hai, mandro, sa bem un ness si sa stam la o tacla pe terasa,ca e minunat afara”.

Am credinta totala si neclintita ca Dumnezeu care este mare si bun, asa cum i-a salvat viata cand medicii nu-mi mai dadeau nici o sansa si a trecut-o peste cele mai urate etape ale bolii,tot asa o va pune pe picioare, o va face om intreg din nou si vom uita ca a existat vreodata aceasta perioada…acest ..nici nu stiu cum sa-l numesc….”gap in time”.

M-a luat putin valul si am lacrimi in ochi…care nu vor sa se opreasca…asa ca revin unde ramasesem.

I-am spus Andrei ca am sa scriu un blog pentru ea si ce anume voi scrie in el si a inceput sa planga…am imbratisat-o si am pupat-o si i-am spus “Nu plange, mandruto, Dumnezeu te iubeste si noi te iubim si ai sa te faci bine..doar ca e nevoie de rabdare si trebuie sa crezi, sa crezi cu toata fiinta ta ca te vei face bine.”

Cu rabdare, dragoste si mai presus de orice credinta, orice lucru minunat este posibil.

Prin urmare, cu aprobarea ei, am sa-i spun povestea aici…de fapt, povestea noastra, pentru ca de cand s-a imbolnavit, povestea ei a devenit si a mea.Si am sa-i citesc acest blog si raspunsurile primite, ca sa vada ca este sustinuta si iubita..cu riscul sa-i aduc in lacrimi in ochi..pentru ca nu este obisnuita sa fie ajutata, este obisnuita sa ofere si atat.

Si va multumesc…tot in numele ei, pentru ca sunteti langa noi si pentru toate glasurile de incurajare, pentru tot ajutorul si toate lucrurile care par mici dar care in astfel de situatii devin uriase..

Cristina

Advertisements

6 Responses to Despre mine, despre noi..

  1. corina iancu says:

    …Toata admiratia ,in lupta pentru viata!
    …Stiu din propria experianta,ce inseamna sa veghezi ani la capul unui bolnav,caruia tot timpul sa ii spui cuvinte frumoase,cuvinte pe care sa le crezi tu,dar…..in profunzime sa stii ca de fapt acel personaj imbracat in negru pandeste la orice pas!
    …Dumnezeu sa dea binecuvantare!

  2. Constanta Mihaila says:

    Am citit cu multa emotie totul si nu pot spune decat ca va admir pe amandoua: pe tine, Cristina si pe Andra – pe care cred ca Dumnezeu o iuneste foarte mult si nu o va parasi niciodata. Nu stiu daca ti-am spus, esti o persoana deosebita si ma rog la Bunul Dumnezeu sa va ajute si sa va redea zambetul …. mai multe nu pot spune deocamdata, va rog sa ma iertati, imi dau lacrimile. VA IUBESC DIN TOT SUFLETUL!

  3. Claudia says:

    Buna ziua,

    Va dau un site al unui spital din China , care trimite si prin posta tratament, trebuie
    insa sa cautati pe site formularul lung de cateva pagini bune, care se completeaza cu informatii despre starea pacientului. Costul este mic in comparatie cu alte medicamente chinezesti vandute si luate aiurea, de sarmanii care cauta o solutie la boli rele.

    http://www.tcmtreatment.com

    Doamne ajuta

    • Foc Viu says:

      Va multumesc din suflet, astazi am reusit sa intru sa vad despre ce este vorba.Imi place abordarea- tratarea cauzei, nu a efectului- si din cate am citit extrasele din fisele de observatie clinica ale pacientilor tratati suna incurajator.Am sa-i spun Andrei despre aceasta varianta si sa vedem ce facem mai departe.
      Mii de multumiri inca o data din tot sufletul!

  4. Foc Viu says:

    Domnule Dorin, va multumesc din tot sufletul si am sa-i transmit gandurile dumneavoastra bune. O vor bucura foarte mult!

  5. Dorin Rogozanu says:

    Stimata Doamna, sunt un fost student al doamnei Andra si eu personal nu am cunoscut un pedagog cu o mai mare dorinta de a intelege ce se petrece in mintea studentului si de a incerca sa o puna la treaba. Este un om minunat si sper sa fie bine!
    Cu orice problema o putem ajuta, eu si colegii mei, fostii studenti ai doamnei Micu, ajutam din tot sufletul.
    Sa nu renuntati!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s